3 feb. 2019

Grecia, o nouă criză, aceeaşi problemă

In 2012 se parea ca intr-adevar va veni sfarsitul lumii pe care o stim, dar nu in decembrie, ci cu vreo 6 luni mai devreme.

Mai exact pe 17 iunie.

Daca tot o fac pe antiprezicatoarea, hai sa va detaliez putin apocalipsa. In caz ca ati uitat sau pur si simplu n-ati stiut, 17 iunie 2012 a fost una din cele mai importante date din istoria lumii. Pentru ca atunci a avut loc al doilea tur al alegerilor din Grecia.

Primul scrutin, cel din 6 mai, a avut ca rezultat un scor confortabil pentru Syriza, coalitia extremei stangi condusa de Alexis Tsipras, in vreme ce Partidul Socialist (PASOK) si Partidul Noua Democratie (ND), care semnasera memorandumul prin care isi asumau continuarea masurilor de austeritate, nu aveau suficiente voturi pentru a forma un guvern majoritar. Drept urmare, conform constitutiei elene, presedintele a constatat ca nu se poate forma o majoritate parlamentara si a convocat noi alegeri in 17 iunie 2012.

Acuma, n-oi fi eu cine stie ce experta in drept constitutional, dar legea fundamentala a Greciei mi se dezvaluie pe zi ce trece ca fiind tot mai ciudata. Mai intai aflu ca Grecia e stat fundamentalist ortodox. Apoi ca nu e recunoscuta nicio minoritate etnica. Si acuma ca in caz de cretinism politicianist cum era si cel in cauza in care dobitocii nu se inteleg care sa fie mai mare, poporul plateste inca un tur de scrutin dupa o luna. Ca sa ce? Sa aleaga extraterestri? Pai ce se poate intampla intr-o luna ca sa-si schimbe electoratul optiunile de votat aceiasi imbecili, atat de mult incat sa piarda unii si sa castige altii majoritatea? O sa ploua cu mai multe injuraturi in prelungirile campaniei electorale? Si daca ăia iar nu se inteleg ca sa scoata un guvern, o iau de la capat cu turul 3 peste inca o luna?

Din toata stupizenia asta a avut evident de castigat comunistul-sef, pe numele său Alexis Tsipras, pe atunci un puştan din punct de vedere politic, avand numai 37 de ani. I-auziti ce delira copilu’: cică o sa declare nula si neavenita toata datoria externa a Greciei, dar o sa mentina tara in zona euro! Cu alte cuvinte, grecii n-o sa mai platesca nimic din miliardele imprumutate de la toti cetatenii Europei, dar o sa continue sa munceasca la stat pe 14 salarii anuale de 2000 de EUR!

Va să zică de la fiecare dupa posibilitatile lui modeste si fiecaruia dupa nevoile sale interminabile. Bravo, tovarăşe Tsipras, numai ţie si lui Marx putea sa va treaca asa o idee geniala prin cap. Cu asemenea program, nu e de mirare că Syriza conducea cu vreo 36% in preferintele electoratului reprezentat de piata Syntagma, iar burghejii si-au luat rapid banii si picioarele la spinare…

In conditiile astea, eu nu vedeam decat o singura solutie pentru Grecia, Europa si intreaga economie mondiala: FALSIFICAREA REZULTATULUI ALEGERILOR DIN 17 IUNIE, astfel incat ND si PASOK sa poata forma un guvern care sa continue reformele austere, iar tara sa ramana in zona euro.

Pentru că, asa cum înşişi comunistii stiu de la tatuca Stalin citire, “nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile”.

Evident ca nimic din toate astea nu s-a intamplat. Alegerile au fost corecte, Tsipras a castigat, a organizat un referendum prin care poporul a hotarat sa nu plateasca nicio letcaie din uriasa datorie, dupa care a venit Merkel si a anulat tot. 💪 Asa ca grecii si-au luat o mare UE si s-au trezit cu salariile si pensiile taiate de premierul care s-a apucat de platit datoria cu tot cu dobanzi. C-asa-i in tenis.

Iar acum sa revenim la antiprofetiile din prezent: anul asta in octombrie, Grecia are din nou alegeri parlamentare. Iar istoria se repeta, ca asa ii place dumneaei: economiile celor mai mari state din zona Euro si-au inceta cresterea, cu Italia deja intrata in recesiune, semn ca o noua criza e pe vine.

Datoria externa a Greciei este inca pe la vreo 180% din PIB, mostenire de la criza mondiala anterioara. In conditiile astea cine credeti ca o sa castige alegerile pentru parlamentul de la Atena din octombrie 2019?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Presimti ceva?