4 apr. 2016

Prima dragoste

Imi aduc aminte si acum cu placere despre cum m-am indragostit prima data.

A fost acum multi ani. Eram cu mai multi verisori si verisoare, care venisera sa se roage de ai mei sa ma lase sa merg cu ei la Costinesti. Ai mei s-au lasat convinsi cu greu, deh, fata lor, cum sa mearga ea la plaja fara ei, daca o fura cineva?

Da, este absolut incredibil, dar eu, cu zeci de rude si prieteni prin Constanta si prin imprejurimi, pe care le vizitam in mod regulat de cel putin cateva ori pe an, inca nu fusesem in Costinesti pana atunci, desi mai avusesem o tentativa cand se organizase o excursie cu scoala, cand eram mai mica, dar evident ca tata s-a opus vehement. Pentru ca, nu-i asa, nu aveam ce cauta la plaja neinsotita, iar ai mei nu aveau de ce sa faca plaja la Costinesti.

Asa ca ma sui eu distrata intr-una din masinile cu care era dotata gaşca, inchipuindu-mi ca o sa ma intorc oricum foarte dezamagita de acolo, la urma-urmei ce poti sa vezi in plus in Costinesti faţă de Mamaia?

Că m-am inselat in asteptari, mi-am dat seama de cum am intrat… Prima impresie a fost ca ma aflu in curtea liceului. Atata pustanime de varsta mea pe metru patrat nu mai vazusem in alta parte. Iar asta imi dadea un sentiment de libertate pe care nu il mai simtisem pana atunci.

Apoi epava, despre care toata lumea vorbea, dar nimeni din gaşcă in afara de mine nu stia ca ii apartinuse lui Aristotel Onassis („Ai mah, ne lasi cu Aristotel al tau, ca n-am chef de mate si pe plaja!”:)).

In Disco Ring sau Vox Maris n-am fost, oricum nu ma dau in vant dupa discoteci, asa ca nu am niciun fel de amintiri de atunci cu ele.

Mi-a placut foarte mult marea, tin mine ca imediat cum am intrat imi ajungea apa pana la gat, dar dupa alti cativa pasi era pana la genunchi. Am facut plaja toata ziua si am inotat, a fost super!

S-a inserat prea repede si a trebuit sa ne intoarcem, dar mie mi-ar fi placut sa raman cel putin o saptamana acolo... Nu m-as mai fi intors, oricum era plin de vile si vilisoare la tot pasul, asa ca nu se punea problema sa nu fi gasit cazare.

De fapt, cazarea ar fi fost ultima mea grija, daca as fi putut sa imi indeplinesc cea mai mare dorinta pe care o aveam atunci, cea cu ramasul – hai sa nu exagerez – macar inca o noapte, ca stiu ca nu se punea problema sa pot ramane atata timp acolo. Si asta pentru simplul fapt ca, dupa numai cateva ore, tata, mama, bunicul, bunica, pisica, vecinii si oricine altcineva ma cunostea cat de cat ar fi alertat SMURD-ul, Politia, Interpolul, Mossad-ul si CIA, iar la stirile de la ora 5 toata tara ar fi fost ingrozita de povestea fiicei care nu s-a intors acasa atunci cand a promis.

Apoi, pe drumul spre casa, mi-am dat seama pentru prima data ca m-am indragostit… De Costinesti! :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Presimti ceva?